just me

just me

Dor

Imi e dor de tine,un dor nebun.Uof...
De ce trebuie sa aiba oamenii astfel de trairi?Altfel ar fi urat,daca nu am simti toate astea,dar e greu.Pietrele ascutite de care vorbeam in postarea trecuta,toate sunt cate o parte din tine.Parca nu vrei sa ma lasi in pace,parca nu mai esti tu,parca ma inviti sa te visez.Stiai ca mi-ai intrat sub piele?Si ca ramai?In ciuda micilor noastre altercatii.Minuscule in comparatie cu sentimentele mele.
Felul in care razi,felul in care imi zambesti.felul in care gesticulezi,felul in care glumesti,fata ta cand cica te linistesc,felul in care ma tineai in seara aia de mana,felul in care stateai fix langa mine si nu ziceai nimic + inca alte mii de chestii.Deci inca,inca mai tine faza cu indragostitul.Uau.

Imposibil

Sti.Cel putin ar trebui sa incerci,daca nu sti.
Nu pot.E greu.Nici chitara nu imi poate potoli setea de sentimente transpuse in acorduri.
Ce imi faci?De ce imi faci asta?Ori o fi doar vina mea, ca am cazut si inca nu am aterizat.Aveam momente in care simteam ca parca plutesc.Dar acum cad.Nu stiu cat mai e pana jos.Nu stiu cand o sa ajung jos,nu stiu ce viteza am in cadere libera.Si cand voi ajunge jos,cand ma voi izbi de cateva pietre ascutite,atunci imi voi da seama ce am facut.
Insa in caderea mea ma tot gandesc la tot ce am facut.Si unde am ajuns la capitolul sentimente.Eu stiu.Oare tu sti?
Si te astept noapte si zi,inca tu nu ti-ai dat seama de multe lucruri.Foarte multe.Zambetul meu depinde de tine.Esti singura persoana care ma face sa am un ranjet pana la urechi de la o privire.Si alte un milion de chestii.
In paralel cu asta,am fost la concert.Concert magnific,unde a cantat Nicu Alifantis,Alexandru Andries si Pasarea Colibri.Imi doream sa ma duc la concertul Alifantasticului Nicu.Visam chiar.Si asa de simplu a fost.Parca tot ce trebuie sa fac e sa visez.Dar nu am visat si nici nu mi-am dorit sa ma simt asa.Insa...prin toate trebuie sa trecem.
Inca ceva.Inca imi esti obsesie.

Cum

Cum o persoana se poate pierde in sentimente?Cum se poate pierde in amintiri?

Este raspuns la toate astea?Nu,trebuie sa le cautam fiecare.Cand o sa le gasim?Fiecare cu norocul lui.Insa suferinta pana a ajunge la raspunsuri,toata durerea adunata,ideea ca "nu ma intelege" preia controlul.Si e greu.Inca nu e cazul sa zic ca tot e pierdut,dar simt.Simt.stiu ca tot e relativ si deci se sfarseste.Si e tragic,ca noi oamenii desi avem ceva pretios putem renunta destul de usor la acel ceva.Rau destul.

Lume nebuna

Nebuna,nebuna de tot.
Obsesia imi devine tristete.Nu mai vreau!
De ce?Eo intrebare stupida,dar existentiala.Ce-am fi noi toti daca nu ne-am pune intrebarea de ce?Si de acolo porneste un sir de alte sute de intrebari care,poate,intr-un final,duc la raspuns.
Si de ce trebuie sa ne fie asa de greu sa aflam raspunsul?De ce trebuie sa fie asa lung drumul,presarat cu multe intrebari?Oare ne-am plictisi daca nu ar fi ele?
Si vai,ce ganditoare sunt astazi.Lumea ma seaca,iar si iar.Nu mai am chef de nimic,dar acum chiar ca de nimic doar de tine.Poate sti...

Mor incet

Ti-am zis?Nu,nu destul.Nu ai inteles.
Nu ai inteles de ce am nevoie.
Uite ceva ce sa citesti si sa stii ca iti dedic versurile:

Te ridici usor din pat,el nu mai e
Cu aceeasi intrebare in cap,"oare de ce?"
De ce a plecat si ti-a lasat atatea amintiri
Scrisori de dragoste ce acum sunt doar simple hartii
Si nu te poti oprii,incerci sa dai de el
Astepti cu nerabdare ziua cand va fi la fel
Dar timpul trece,viata inainte nu mai merge
Pentru tine inima aprinsa odata,acum e rece
Stinsa,inecata in lacrimi,in rauri de regrete,de suparare si de patimi
Si te inchizi in sine,stinghera astepti o veste de la el
Ca traieste,te ajuta sa treci peste
Ca nu-ntelegi,nu-ti explici,crezi ca a fost nebun
Ca a plecat de langa tine fara sa zica "ramas bun"
Acum privesti ploile ce cad si realizezi
Ca esti un inger care a cazut in iad

Sa stii ca doare...Doare ca nu te mai vad atat de des.Doare situatia.Si imi asum vina,da,e vina mea.Eu te-am facut sa-mi fi obsesie.Dar de ce doare?De ce am impresia ca timpul sta in loc?De ce imi e frica?
Cand te-am strans in brate ultima data,parca simteam ca va fi ultima pentru o perioada de timp.Dar of,ce ma mai chinuie.
Oare pot sa intru in depresie?Oare sunt prea disperata?Oare as putea sa imi schimb sentimentele?
Si mor incet si acum privesc cum cad picurii reci pe jos.Si astept degeaba.Astept sa plec de acasa.Vreau sa cant la chitara.
Dar tot mor incet.Damn!