Azi dureaza la mine de cateva zile...Azi ma simt diferit, nu stiu ca-mi caut in viata...Poate nu caut nimic, nici eu nu stiu...Dar sunt intr-o ceata continua.
Si cica nu-s singura.
just me
Tot in neconcordanta cu mine
Nu se mai potriveste nimic...sau eu ma schimb.
Dar nu ma lupt, doar privesc in jurul meu si pe minut ce trece, lumea se schimba. Cand mi-am dat seama de asta eram socata, dar m-am obisnuit sa tac, sa nu ma mir, sa trec cu vederea si doar sa privesc cum totul se schimba intr-o secunda.
Totusi e o parte rea. Nu mai sper, nu mai lupt, doar accept. Si parca nu sunt eu...Mda, am hotarat sa nu ma lupt degeaba dar acum tot e degeaba pentru mine...
Sper sa nu schimb eu lumea...Caci voi fi invinuita...Dar asa, cu starea asta de spirit cum as putea sa schimb ceva/pe cineva???
Dar nu ma lupt, doar privesc in jurul meu si pe minut ce trece, lumea se schimba. Cand mi-am dat seama de asta eram socata, dar m-am obisnuit sa tac, sa nu ma mir, sa trec cu vederea si doar sa privesc cum totul se schimba intr-o secunda.
Totusi e o parte rea. Nu mai sper, nu mai lupt, doar accept. Si parca nu sunt eu...Mda, am hotarat sa nu ma lupt degeaba dar acum tot e degeaba pentru mine...
Sper sa nu schimb eu lumea...Caci voi fi invinuita...Dar asa, cu starea asta de spirit cum as putea sa schimb ceva/pe cineva???
Sentimente de vara...
Cineva m-a ajutat sa descopar ceva frumos...O piesa folk, bineinteles...De la Emeric Imre.
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.
O da...Nici nu mai merita sa imi obosesc degetele pentru a-mi exprima sentimentele...Caci...se intensifica si se pierd excat la fel ca un val in mare...Stiu asta pentru ca am fost la mare si am vazut lupta valurilor cu malul, am vazut cum incerc cateodata degeaba...Dar nu mai conteaza...
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.
O da...Nici nu mai merita sa imi obosesc degetele pentru a-mi exprima sentimentele...Caci...se intensifica si se pierd excat la fel ca un val in mare...Stiu asta pentru ca am fost la mare si am vazut lupta valurilor cu malul, am vazut cum incerc cateodata degeaba...Dar nu mai conteaza...
Aiurea...
Sa incep prin a spune ca m-am simtit in plus? Parca tradata, atata incredere pusa in el, atatea ganduri ca nu ar putea face asa ceva...sa se uite in alta parte, am crezut ca nu mai pot atrage atentia...
Dar a venit nunta, ne-am distrat si colac peste pupaza am prins buchetul. Dar inainte a trebuit sa ma supar umpic, caci doar a aparut aceea din nou, cand credeam ca il recapat...
Si poate ma agit degeaba...nu?
Asa ar spune...
Important ce sa zic, ca iar iubesc?Cu foc si patima? Conteaza?
Dar a venit nunta, ne-am distrat si colac peste pupaza am prins buchetul. Dar inainte a trebuit sa ma supar umpic, caci doar a aparut aceea din nou, cand credeam ca il recapat...
Si poate ma agit degeaba...nu?
Asa ar spune...
Important ce sa zic, ca iar iubesc?Cu foc si patima? Conteaza?
Abstract
Iubesc dar si urasc.
Simt dar...
Ce conteaza?
Am gasit o piesa foarte frumoasa, care ma linisteste si in acelasi timp ma face sa tremur. Trebuie doar un impuls si...iar incep.
Piesa se numeste someone like you, de la Adele.
Trecand peste lucruri care nu sunt chiar asa de importante, ma dispera si ma sperie in acelasi timp sa vad cata prostie este in jurul meu. Prostie mediatizata. Circul cu BAC-ul, la el ma refer. Elevi disperati care depun contestatii, profesori ce dau vina pe elevi, revin elevii disperati care dau vina pe profesori si pe sistem...Da frate, e bolnav sistemul, dar daca vrei sa treci peste BAC, inveti nu?Eh, da, eu mai am un an dar stiu ca nu as critica degeaba, sa recunoastem(cu toate ca imi e greu sa recunosc ca apartin acestei generatii) ca nu multi din ziua de azi stiu sa citeasca, ce sa mai zic de un "limbaj corect" din punct de vedere gramatical. Nu, nu sunt eu cine-stie-cine, dar stiu unde si ce sunt. Eu sunt o exceptie, ne putem numara pe degete. Astia carora ne place sa privim apusul, astia care mai ascultam muzica clasica intre toti basii, astia care ne mai trezim cu cate o carte in mana si mai si indraznim sa zicem ceva despre ea. Mi se pare ca oamenii astia nu gandesc, cel putin nu ca mine, ce analizez tot si daca imi scapa vreun detaliu, inseamna ca vreau sa il ignor. Oare ma pot molipsi? Cateodata ma rog ( nu stiu cui) sa doara prostia, doar ca sa vad daca si eu sunt. Si bine-inteles sa ii vad pe astia, marii bengosi din jurul meu cum se dau cu dosu' de pamant de durere. Ce vis frumos:) Revenind la povestea cu BAC-ul, creaturile astea, in loc sa apara pe sticla ar putea incerca ceva schimbari. Nu la reforme ma refer. Si da, lenesii astia (colegii de generatie) ar putea invata. Nu de alta, dar cand mai vad cate un papitoi plangandu-se de o nota, amandoi stiind ca nu invatase nimic, imi vine sa ii aplic o palma cu piciorul stang...Degeaba, doar mi-as irosi energia si tot nu dau minte din mintea mea.
Ma consider nepotrivita, nu stiu de ce nu pot spune ca ma aliniez criteriilor generatiei care cica va face viitorul. Ca si in piesa de la Sting, Englishman in NY...parca m-am nascut altundeva si tot in jurul meu ma seaca de puterea de a gandi...Nu putini au fost cei care au zis "ai grija, astia nu va vor destepti". Incep sa ii cred. Dar degeaba...
Simt dar...
Ce conteaza?
Am gasit o piesa foarte frumoasa, care ma linisteste si in acelasi timp ma face sa tremur. Trebuie doar un impuls si...iar incep.
Piesa se numeste someone like you, de la Adele.
Trecand peste lucruri care nu sunt chiar asa de importante, ma dispera si ma sperie in acelasi timp sa vad cata prostie este in jurul meu. Prostie mediatizata. Circul cu BAC-ul, la el ma refer. Elevi disperati care depun contestatii, profesori ce dau vina pe elevi, revin elevii disperati care dau vina pe profesori si pe sistem...Da frate, e bolnav sistemul, dar daca vrei sa treci peste BAC, inveti nu?Eh, da, eu mai am un an dar stiu ca nu as critica degeaba, sa recunoastem(cu toate ca imi e greu sa recunosc ca apartin acestei generatii) ca nu multi din ziua de azi stiu sa citeasca, ce sa mai zic de un "limbaj corect" din punct de vedere gramatical. Nu, nu sunt eu cine-stie-cine, dar stiu unde si ce sunt. Eu sunt o exceptie, ne putem numara pe degete. Astia carora ne place sa privim apusul, astia care mai ascultam muzica clasica intre toti basii, astia care ne mai trezim cu cate o carte in mana si mai si indraznim sa zicem ceva despre ea. Mi se pare ca oamenii astia nu gandesc, cel putin nu ca mine, ce analizez tot si daca imi scapa vreun detaliu, inseamna ca vreau sa il ignor. Oare ma pot molipsi? Cateodata ma rog ( nu stiu cui) sa doara prostia, doar ca sa vad daca si eu sunt. Si bine-inteles sa ii vad pe astia, marii bengosi din jurul meu cum se dau cu dosu' de pamant de durere. Ce vis frumos:) Revenind la povestea cu BAC-ul, creaturile astea, in loc sa apara pe sticla ar putea incerca ceva schimbari. Nu la reforme ma refer. Si da, lenesii astia (colegii de generatie) ar putea invata. Nu de alta, dar cand mai vad cate un papitoi plangandu-se de o nota, amandoi stiind ca nu invatase nimic, imi vine sa ii aplic o palma cu piciorul stang...Degeaba, doar mi-as irosi energia si tot nu dau minte din mintea mea.
Ma consider nepotrivita, nu stiu de ce nu pot spune ca ma aliniez criteriilor generatiei care cica va face viitorul. Ca si in piesa de la Sting, Englishman in NY...parca m-am nascut altundeva si tot in jurul meu ma seaca de puterea de a gandi...Nu putini au fost cei care au zis "ai grija, astia nu va vor destepti". Incep sa ii cred. Dar degeaba...
Nimic niciunde
Parca caut ceva, dar nu stiu ce...Parca as scapa dar nu am de unde sa scap. Vreau sa plec, am unde, dar daca plec vreau sa vin inapoi. Si stiu ca deaia plec, sa scap de tot, sa nu ma mai gandesc la toate alea, dar gandurile vin cu mine de fiecare data, oriunde ma duc. Nu conteaza compania, nu conteaza daca este muzica...Imi amintesc mereu.
Ma simt trista...Dar cui ii pasa?Sunt si eu un om mic intr-o lume mare. Aveam odata siguranta ca pot face ceva, acum stiu asta dar parca nu mai vreau sa schimb. Poate stiu ca daca deschid gura si zic ce vreau, nu va auzi aproape nimeni.
Sunt rece, ca un vampir. Sunt plictisita cu toate ca stiu ca am viitorul in fata. Ma distrez odata, simt ca sunt ok dar apoi imi revine aceasta stare de a face nimic. As zace in casa si m-as da cu capul de pereti. Vara trecuta adoram sa stau doar si sa ma gandesc la "tot si toate". Acum nu mai vreau sa ma gandesc la tot si toate. As dormi intruna, dar la un moment dat tot m-as trezi si iar mi-ar reveni gandurile.
De aceea fac ture peste tot, ma duc prin toate partile, sa scap de monotonia ce ma paste. Vorba cantecului "nu am chef azi"...Incep sa urasc melodia, stiind ca incepe sa mi se potriveasca. In schimb continui s anu vad padurea de copaci...
Ma simt trista...Dar cui ii pasa?Sunt si eu un om mic intr-o lume mare. Aveam odata siguranta ca pot face ceva, acum stiu asta dar parca nu mai vreau sa schimb. Poate stiu ca daca deschid gura si zic ce vreau, nu va auzi aproape nimeni.
Sunt rece, ca un vampir. Sunt plictisita cu toate ca stiu ca am viitorul in fata. Ma distrez odata, simt ca sunt ok dar apoi imi revine aceasta stare de a face nimic. As zace in casa si m-as da cu capul de pereti. Vara trecuta adoram sa stau doar si sa ma gandesc la "tot si toate". Acum nu mai vreau sa ma gandesc la tot si toate. As dormi intruna, dar la un moment dat tot m-as trezi si iar mi-ar reveni gandurile.
De aceea fac ture peste tot, ma duc prin toate partile, sa scap de monotonia ce ma paste. Vorba cantecului "nu am chef azi"...Incep sa urasc melodia, stiind ca incepe sa mi se potriveasca. In schimb continui s anu vad padurea de copaci...
Timp trecut
Mult timp a trecut de cand am postat. Si mult m-am schimbat eu.
Eu, fata convinsa de faptul ca sentimentele pot bate orice...am observat ca nu e asa. De aceea nu am mai postat, de aceea refuz sa mai analizez...
Si tot parca se invarte cu mine dar eu am aceleasi sentimente...
Si tot ma schimb dart tot la fel de prefacuta vad lumea. Nu-mi gasesc locul. Ma bat de prostie zilnic si degeaba debitez eu la scoala fel si fel de idei, nimeni nu ma asculta, nimeni nu intelege subintelesurile...
Ce sa fac? Nu am ce sa fac...
Eu, fata convinsa de faptul ca sentimentele pot bate orice...am observat ca nu e asa. De aceea nu am mai postat, de aceea refuz sa mai analizez...
Si tot parca se invarte cu mine dar eu am aceleasi sentimente...
Si tot ma schimb dart tot la fel de prefacuta vad lumea. Nu-mi gasesc locul. Ma bat de prostie zilnic si degeaba debitez eu la scoala fel si fel de idei, nimeni nu ma asculta, nimeni nu intelege subintelesurile...
Ce sa fac? Nu am ce sa fac...
Fara titlu
Fara nimic.
Am ramas rece cand am vazut cat de falsi pot fi unii oameni. Cu cata buna-vointa te pot trada pe fata. Te pot injosi in ultimul hal. Tocmai cei mai apropiati oameni, cei care crezi ca te inteleg, cei care crezi ca tin la tine.
Cineva imi zicea sa ma destainui cuiva cu care nu prea am tangente. Asta pentru ca nu te poate "face". Dar barfele?Se barfeste in ultimul hal, toti sunt pupincuristi pe fata. Si pe la spate...simtim cu totii.
Nu pot sa suport asemenea lucruri.
Daca mi s-ar intampla mie asa ceva, ori persoana care mi-ar face lucrul ala ar pati(subit)ceva, ori as considera-o moarta:D
Am ramas rece cand am vazut cat de falsi pot fi unii oameni. Cu cata buna-vointa te pot trada pe fata. Te pot injosi in ultimul hal. Tocmai cei mai apropiati oameni, cei care crezi ca te inteleg, cei care crezi ca tin la tine.
Cineva imi zicea sa ma destainui cuiva cu care nu prea am tangente. Asta pentru ca nu te poate "face". Dar barfele?Se barfeste in ultimul hal, toti sunt pupincuristi pe fata. Si pe la spate...simtim cu totii.
Nu pot sa suport asemenea lucruri.
Daca mi s-ar intampla mie asa ceva, ori persoana care mi-ar face lucrul ala ar pati(subit)ceva, ori as considera-o moarta:D
Renastere
Multi nu cred. Poate nici eu nu cred cu adevarat in adevaratul sens al cuvantului, dar asa ma simt.
Datorita unor lucruri mai neplacute care au avut loc. Am decis sa ma retrag, sa vad cum pot oamenii sa "dea in mine", sa ma "improaste cu noroi" iar eu doar sa zic doua cuvinte(prin care le demonstrez ca nu e cum zic ei), asta daca apuc.
Dar nu de aceea postez. Postez pentru ca sunt din nou la Orsova, sunt din nou n locul unde ma pot pierde in valurile dunarii, vorba cantecului. Si e atat de frumos sa stau si sa privesc cum valurile se zbat pana la mal. Parca imi stiu sentimentele nepotrivite care incearca sa se faca auzite, parca cele doua parti din mine se bat cap in cap ca de obicei, dar acum mult mai tare, acum simt cum se bat. E vorba despre RATIUNE si SUFLET.
Despre asta pot scrie carti, dar cine nu poate? Cele doua parti ce formeaza un tot dar defapt sunt total diferite. Si noi oamenii gresim pentru ca nu stim sa le impacam, gresim pentru ca actionam bazandu-ne doar pe una dintre parti.
Cum sa mai zic?
GANDURI SI SENTIMENTE
CREIER SI INIMA
Si ce e paradoxal, ca nu putem rezista fara ele impreuna. Toti ne nastem si murim cu amandoua.
De ce ne luam cateodata doar dupa inima? Apoi facem exact opusul, doar rationalizam.
Acum ceva timp doar rationalizam si eram foarte rece. Dar apoi mi-am adus aminte de sentimentele care urlau in mine si pe care eu incercam sa le evit. Prin ratiune le evit, le pun deoparte intr-o cutie, dar dupa un timp observ ceva ce are referire la ceva din cutia aceea si explodeaza. Nu ma mai controlez, mai ales nu imi mai controlez sentimentele...Ce pot face?Nu stiu, nu cred ca stie cineva o solutie la care nu m-am gandit...
Datorita unor lucruri mai neplacute care au avut loc. Am decis sa ma retrag, sa vad cum pot oamenii sa "dea in mine", sa ma "improaste cu noroi" iar eu doar sa zic doua cuvinte(prin care le demonstrez ca nu e cum zic ei), asta daca apuc.
Dar nu de aceea postez. Postez pentru ca sunt din nou la Orsova, sunt din nou n locul unde ma pot pierde in valurile dunarii, vorba cantecului. Si e atat de frumos sa stau si sa privesc cum valurile se zbat pana la mal. Parca imi stiu sentimentele nepotrivite care incearca sa se faca auzite, parca cele doua parti din mine se bat cap in cap ca de obicei, dar acum mult mai tare, acum simt cum se bat. E vorba despre RATIUNE si SUFLET.
Despre asta pot scrie carti, dar cine nu poate? Cele doua parti ce formeaza un tot dar defapt sunt total diferite. Si noi oamenii gresim pentru ca nu stim sa le impacam, gresim pentru ca actionam bazandu-ne doar pe una dintre parti.
Cum sa mai zic?
GANDURI SI SENTIMENTE
CREIER SI INIMA
Si ce e paradoxal, ca nu putem rezista fara ele impreuna. Toti ne nastem si murim cu amandoua.
De ce ne luam cateodata doar dupa inima? Apoi facem exact opusul, doar rationalizam.
Acum ceva timp doar rationalizam si eram foarte rece. Dar apoi mi-am adus aminte de sentimentele care urlau in mine si pe care eu incercam sa le evit. Prin ratiune le evit, le pun deoparte intr-o cutie, dar dupa un timp observ ceva ce are referire la ceva din cutia aceea si explodeaza. Nu ma mai controlez, mai ales nu imi mai controlez sentimentele...Ce pot face?Nu stiu, nu cred ca stie cineva o solutie la care nu m-am gandit...
Fundal
Am schimbat iar fundalul.
Pentru ca mi-am dat seama ca si in viata mea e foarte important ca unele lcruri sa se intample pe un "fundal" potrivit.
Pentru ca mi-am dat seama ca si in viata mea e foarte important ca unele lcruri sa se intample pe un "fundal" potrivit.
Societate
Postez de la scoala, unde mai nou imi pired timpul doar. Asta pentru ca observ ca profesorii nu ma prea baga in seama, banuiesc ca s-au saturat sa ma tot auda in ore ca fac completari. Si atat de seaca e viata, si atat de sec mi se pare tot. M-am plictisit de tot si iar am impresia ca le stiu pe toate. Asta nu e bine, stiu. Si nu stiu ce sa fac.
Inainte visam mai des cu ochii deschis. Acum ma multumesc cu bucuriile de zi cu zi. Banuiesc ca se datoreaza faptului ca ma aflu intr-o colectivitate care isi repeta povestile intr-una si daca e sa vorbeasca de ceva nou, se multumeste cu barfele. Nu stiu cum sa scap. Parca m-a prins o monotonie acuta. Prostesc si debitez prostii, cum ar fi intrebarea "monotonia e o boala?". Nu mai stiu ce sa fac pentru a nu ma mai simti asa si pentru a reveni la normal. Am observat ca, mai nou la mine si din totdeauna la altii, ma/ii multumesc realitatea asa cum e.
Ma uit in jurul meu. Stiu ca nu-s extrem de inteligenta incat le pot sti pe toate. Dar cand vad cata prostie este, ma crucesc, cu toate ca nu sunt o persoana credincioasa(inafara faptului ca cred in mine). Cred ca deja e molipsitoare, avand in vedere ca tot mai multe persoane se comporta in felul asta.
Unii zic ca am prea mult timp pentru a gandi in acest fel. Poate ca e adevarat. Ar trebui sa redescopar sau chiar sa descopar vise in care pot crede. Dar ma izbesc de o bariera. Banii. Pentru ca lumea e prea materialista pentru a vedea lucrurile in felul meu sau cum obisnuiam sa le vad.
Nu ma mai pierd in detalii cum obisnuiam. Poate e bine, poate nu e.
Si in continuare simt ca ma schimb si nu stiu pana cand ma schimb, si nu stiu cum voi ajunge. Nu stiu ce va fi, nici nu mai am puterea de a anticipa.
Sunt un caz ciudat...
Inainte visam mai des cu ochii deschis. Acum ma multumesc cu bucuriile de zi cu zi. Banuiesc ca se datoreaza faptului ca ma aflu intr-o colectivitate care isi repeta povestile intr-una si daca e sa vorbeasca de ceva nou, se multumeste cu barfele. Nu stiu cum sa scap. Parca m-a prins o monotonie acuta. Prostesc si debitez prostii, cum ar fi intrebarea "monotonia e o boala?". Nu mai stiu ce sa fac pentru a nu ma mai simti asa si pentru a reveni la normal. Am observat ca, mai nou la mine si din totdeauna la altii, ma/ii multumesc realitatea asa cum e.
Ma uit in jurul meu. Stiu ca nu-s extrem de inteligenta incat le pot sti pe toate. Dar cand vad cata prostie este, ma crucesc, cu toate ca nu sunt o persoana credincioasa(inafara faptului ca cred in mine). Cred ca deja e molipsitoare, avand in vedere ca tot mai multe persoane se comporta in felul asta.
Unii zic ca am prea mult timp pentru a gandi in acest fel. Poate ca e adevarat. Ar trebui sa redescopar sau chiar sa descopar vise in care pot crede. Dar ma izbesc de o bariera. Banii. Pentru ca lumea e prea materialista pentru a vedea lucrurile in felul meu sau cum obisnuiam sa le vad.
Nu ma mai pierd in detalii cum obisnuiam. Poate e bine, poate nu e.
Si in continuare simt ca ma schimb si nu stiu pana cand ma schimb, si nu stiu cum voi ajunge. Nu stiu ce va fi, nici nu mai am puterea de a anticipa.
Sunt un caz ciudat...
Sentimente
Mi-am dat seama ca ma prea fortez sa inteleg ceva ce, pana la urma nu e de inteles. Nu luam lucrurile asa cum sunt si le prea analizam. Dar uitati-ma asa noua, cum sunt acum, gata sa nu mai pun la suflet tot.
M-am decis sa-mi simplific viata. Sa iubesc si-atat. Si sa sper ca maine va fi o minune. Nu mai vreau sa imi bat capul cu ce nu merita. Pentru ca imi place sa fiu libera sa gandesc deschis. Daca intru in detalii se gaseste cate cineva sa imi zica ce fac, eu urmand sa neg, ca doar ce...
Dar iubesc tot, tot ce a fost. Mi-am dat seama ca tot analizand, ajung sa ma cert cu persoanele dragi mie. Asa ca dau inapoi, asa doar, ca sa vad cine vine sa-mi dea in cap apoi. Deja banuiesc o persoana. Dar trecand peste, mi-am dat seama ca nu e greu sa tac si sa zambesc. Si asa ca asta voi face. Pentru ca imi plac lucrurile simple si vad o simplitate nemaipomenita in micile bucurii. Asa ca termin entuziasmata aceasta postare.
M-am decis sa-mi simplific viata. Sa iubesc si-atat. Si sa sper ca maine va fi o minune. Nu mai vreau sa imi bat capul cu ce nu merita. Pentru ca imi place sa fiu libera sa gandesc deschis. Daca intru in detalii se gaseste cate cineva sa imi zica ce fac, eu urmand sa neg, ca doar ce...
Dar iubesc tot, tot ce a fost. Mi-am dat seama ca tot analizand, ajung sa ma cert cu persoanele dragi mie. Asa ca dau inapoi, asa doar, ca sa vad cine vine sa-mi dea in cap apoi. Deja banuiesc o persoana. Dar trecand peste, mi-am dat seama ca nu e greu sa tac si sa zambesc. Si asa ca asta voi face. Pentru ca imi plac lucrurile simple si vad o simplitate nemaipomenita in micile bucurii. Asa ca termin entuziasmata aceasta postare.
Melancolie sau Astenie?
Mda...E seara si tocmai ce a incetat sa ploua. Afara e un aer foarte curat, cand am iesit mi s-a umplut inima de bucurie cand am simtit aerul acela tipic primaverii.
Simt ca imi lipseste ceva. Cred ca iar te joci tu pe acolo, prin sufletul meu...
Acolo as vrea sa stau in fiecare zi cand stau doar si imi trimit gandurile catre tine. Ultima data era cam infrigurata cand stateam acolo si ma gandeam la tine. Dar stiu ca doar acolo as sta, sa privesc Dunarea si sa simt ca parca gandurile mele inoata sau plutesc pe ea.
Simt ca imi lipseste ceva. Cred ca iar te joci tu pe acolo, prin sufletul meu...
Ceee??
Cum dracu sa fii atat de imbecil????Respectiv imbecila???Jur ca odata si odata tot o omor.E vorba de o persoana pe care toata clasa mea o uraste. Adica ea vina sa imi tipe in cap, dupa ce ca ea nu sti ce ora are cu clasa noastra si dupa ce nu are specializare pe profil. Idioata dracului. Asa nervi am...
Revenind la monotonia de zi cu zi, nu mai am de reprosat nimic. Cred ca se datoreaza faptului ca m-am obisnuit sa ma cert cu toata lumea mai nou si apoi sa sufar. Din prostie. Ce sa fac, le zic alor mei sa nu ma mai duc la scoala ca ma tampesc de tot, dar ei nu ma asculta...
Ca tot ma laud, mai nou repet neincetat aceasi chestie "nu mai pot! nu mai suport! tampesc!". Si nu stiu de ce naiba. Poate ca la niste faze ma prostesc prea mult fata de cine nu trebuie si o folosesc ca pe o scuza.
Si nu mai e ce era candva. Mai exact eu nu mai sunt aceeasi. Ma tot gandesc la noi, nu doar la tine. Ma tot gandesc la ce misto faceam pe vremuri. Ma tot gandesc de ce pot pusca dintr-o data de nervi. Si incep sa cred c ama tampesc. Atata imi repet o tampenie de-a mea incat chiar o cred.
Ma cam cert cu toti.
Nu mai cant la chitara.
Nu ma mai duc la antrenamente.
Dar dau la cos.
Si...in continuare...sti tu.
Revenind la monotonia de zi cu zi, nu mai am de reprosat nimic. Cred ca se datoreaza faptului ca m-am obisnuit sa ma cert cu toata lumea mai nou si apoi sa sufar. Din prostie. Ce sa fac, le zic alor mei sa nu ma mai duc la scoala ca ma tampesc de tot, dar ei nu ma asculta...
Ca tot ma laud, mai nou repet neincetat aceasi chestie "nu mai pot! nu mai suport! tampesc!". Si nu stiu de ce naiba. Poate ca la niste faze ma prostesc prea mult fata de cine nu trebuie si o folosesc ca pe o scuza.
Si nu mai e ce era candva. Mai exact eu nu mai sunt aceeasi. Ma tot gandesc la noi, nu doar la tine. Ma tot gandesc la ce misto faceam pe vremuri. Ma tot gandesc de ce pot pusca dintr-o data de nervi. Si incep sa cred c ama tampesc. Atata imi repet o tampenie de-a mea incat chiar o cred.
Ma cam cert cu toti.
Nu mai cant la chitara.
Nu ma mai duc la antrenamente.
Dar dau la cos.
Si...in continuare...sti tu.
Buna.
Buna si punct.Mult timp trecut fara postari.Mult timp in care mi-am batut capul gandindu-ma la tine.
Azi e 8 martie.O zi frumoasa cu soare si...nervi.
Mai nou incerc sa evadez dar nici eu nu stiu din ce.Simt o monotonie si imi e frica de ea.
Dar te iubesc.
Ma schimb fara sa vreau si nu mai suport.Din ce in ce mai multi oameni imi reproseaza ca nu mai sunt cea care eram inainte.De ce?
Poate trec printr-o criza.Poate o fi de la hormoni, ca am si de-aia...
La capitolul neuroni...Pe aia ii prad la scoala certandu-ma cu cate un prof sau cu diferite persoane idioate care nu accepta alte idei decat pe ale lor...
La capitolul sentimente...Nu mai zic nimic.Pentru ca te iubesc.
Astept ceva nou, o schimbare de ce nu.Dar nu vreau sa ma schimb eu.
Atat.E sec tot.Nu mai suport.
I'm gonna die someday...
Azi e 8 martie.O zi frumoasa cu soare si...nervi.
Mai nou incerc sa evadez dar nici eu nu stiu din ce.Simt o monotonie si imi e frica de ea.
Dar te iubesc.
Ma schimb fara sa vreau si nu mai suport.Din ce in ce mai multi oameni imi reproseaza ca nu mai sunt cea care eram inainte.De ce?
Poate trec printr-o criza.Poate o fi de la hormoni, ca am si de-aia...
La capitolul neuroni...Pe aia ii prad la scoala certandu-ma cu cate un prof sau cu diferite persoane idioate care nu accepta alte idei decat pe ale lor...
La capitolul sentimente...Nu mai zic nimic.Pentru ca te iubesc.
Astept ceva nou, o schimbare de ce nu.Dar nu vreau sa ma schimb eu.
Atat.E sec tot.Nu mai suport.
I'm gonna die someday...
Nu mai pot
Simt ca nu mai pot.Sunt racita => stau in casa.Ok, m-am obisnuit cu gandul dar...am o durere de cap imensa.Ofi de la raceala.
Dar simt ca nu mai pot.Nu ma mai simt bine in nimic.Nu mai stiu unde sunt si ce caut in viata mea.Si am nevoie de tine...
Nu pot sa cred ca tot ce se intampla e adevarat.De ceva timp incoace.Ne certam ca doi copii si apoi ne dam seama (dar nu recunoastem) ca am gresit amandoi.Doar ne impacam subit.
Am mai zis ca simt ca imi pusca capul?Nu, nu destul.Imi simt parca fiecare neuron ca e prea agitat pentru craniul meu, parca vrea sa iasa si la un moment dat face "POC".
Am dat de ceva video-uri haioase pe net si cel putin alea mi-au mia inveselit ziua.
Pana si afara e innorat.Asta ma ingrijoreaza si mai tare pentru ca simt ca ma afecteaza.
Nu stiu ce sa ma fac cu mine.
Dar simt ca nu mai pot.Nu ma mai simt bine in nimic.Nu mai stiu unde sunt si ce caut in viata mea.Si am nevoie de tine...
Nu pot sa cred ca tot ce se intampla e adevarat.De ceva timp incoace.Ne certam ca doi copii si apoi ne dam seama (dar nu recunoastem) ca am gresit amandoi.Doar ne impacam subit.
Am mai zis ca simt ca imi pusca capul?Nu, nu destul.Imi simt parca fiecare neuron ca e prea agitat pentru craniul meu, parca vrea sa iasa si la un moment dat face "POC".
Am dat de ceva video-uri haioase pe net si cel putin alea mi-au mia inveselit ziua.
Pana si afara e innorat.Asta ma ingrijoreaza si mai tare pentru ca simt ca ma afecteaza.
Nu stiu ce sa ma fac cu mine.
Nu mai
Nu mai vreau sa te vad asa.Jur.Nu mai pot.
Am aripi si simt ca zbor uneori.
Dar tu mi le tai.Poate fara sa vrei, poate fara sa stii.Nu mai pot.Ma doare tot in mine.
Simteam de mia demult nevoia sa postez, dar acum simt ca imi pusca sentimentele.Ies la iveala prin orice pori si stiu ca aia-s a' dracu' de multi.
Ti-am scris poezii.
Ti-am cantat.
Doar ca...poate ai ignorat.Poate m-ai ingnorat.
Nu iti mai suport tacerea, cu toate ca acum nu putem vorbi.Cu toate ca ma doare sa nu te am aici, nu as putea sa iti vorbesc.Poate pentru ca as crede ca nu vrei sa ma asculti.
Dar...
(Exista si un dar.Mereu exista.)
Te iubesc.Inca si te iubesc mai mult.O sa scriu intr-o zi poeziile scrise de mine pentru tine aici.
Acum plec.Mai postez, dar nu stiu cand.
Am aripi si simt ca zbor uneori.
Dar tu mi le tai.Poate fara sa vrei, poate fara sa stii.Nu mai pot.Ma doare tot in mine.
Simteam de mia demult nevoia sa postez, dar acum simt ca imi pusca sentimentele.Ies la iveala prin orice pori si stiu ca aia-s a' dracu' de multi.
Ti-am scris poezii.
Ti-am cantat.
Doar ca...poate ai ignorat.Poate m-ai ingnorat.
Nu iti mai suport tacerea, cu toate ca acum nu putem vorbi.Cu toate ca ma doare sa nu te am aici, nu as putea sa iti vorbesc.Poate pentru ca as crede ca nu vrei sa ma asculti.
Dar...
(Exista si un dar.Mereu exista.)
Te iubesc.Inca si te iubesc mai mult.O sa scriu intr-o zi poeziile scrise de mine pentru tine aici.
Acum plec.Mai postez, dar nu stiu cand.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)