Fara titlu

Fara nimic.
Am ramas rece cand am vazut cat de falsi pot fi unii oameni. Cu cata buna-vointa te pot trada pe fata. Te pot injosi in ultimul hal. Tocmai cei mai apropiati oameni, cei care crezi ca te inteleg, cei care crezi ca tin la tine.
Cineva imi zicea sa ma destainui cuiva cu care nu prea am tangente. Asta pentru ca nu te poate "face". Dar barfele?Se barfeste in ultimul hal, toti sunt pupincuristi pe fata. Si pe la spate...simtim cu totii.
Nu pot sa suport asemenea lucruri.
Daca mi s-ar intampla mie asa ceva, ori persoana care mi-ar face lucrul ala ar pati(subit)ceva, ori as considera-o moarta:D

Renastere

Multi nu cred. Poate nici eu nu cred cu adevarat in adevaratul sens al cuvantului, dar asa ma simt.
Datorita unor lucruri mai neplacute care au avut loc. Am decis sa ma retrag, sa vad cum pot oamenii sa "dea in mine", sa ma "improaste cu noroi" iar eu doar sa zic doua cuvinte(prin care le demonstrez ca nu e cum zic ei), asta daca apuc.
Dar nu de aceea postez. Postez pentru ca sunt din nou la Orsova, sunt din nou n locul unde ma pot pierde in valurile dunarii, vorba cantecului. Si e atat de frumos sa stau si sa privesc cum valurile se zbat pana la mal. Parca imi stiu sentimentele nepotrivite care incearca sa se faca auzite, parca cele doua parti din mine se bat cap in cap ca de obicei, dar acum mult mai tare, acum simt cum se bat. E vorba despre RATIUNE si SUFLET.
Despre asta pot scrie carti, dar cine nu poate? Cele doua parti ce formeaza un tot dar defapt sunt total diferite. Si noi oamenii gresim pentru ca nu stim sa le impacam, gresim pentru ca actionam bazandu-ne doar pe una dintre parti.
Cum sa mai zic?
GANDURI SI SENTIMENTE
CREIER SI INIMA
Si ce e paradoxal, ca nu putem rezista fara ele impreuna. Toti ne nastem si murim cu amandoua.
De ce ne luam cateodata doar dupa inima? Apoi facem exact opusul, doar rationalizam.
Acum ceva timp doar rationalizam si eram foarte rece. Dar apoi mi-am adus aminte de sentimentele care urlau in mine si pe care eu incercam sa le evit. Prin ratiune le evit, le pun deoparte intr-o cutie, dar dupa un timp observ ceva ce are referire la ceva din cutia aceea si explodeaza. Nu ma mai controlez, mai ales nu imi mai controlez sentimentele...Ce pot face?Nu stiu, nu cred ca stie cineva o solutie la care nu m-am gandit...

Fundal

Am schimbat iar fundalul.
Pentru ca mi-am dat seama ca si in viata mea e foarte important ca unele lcruri sa se intample pe un "fundal" potrivit.

Societate

Postez de la scoala, unde mai nou imi pired timpul doar. Asta pentru ca observ ca profesorii nu ma prea baga in seama, banuiesc ca s-au saturat sa ma tot auda in ore ca fac completari. Si atat de seaca e viata, si atat de sec mi se pare tot. M-am plictisit de tot si iar am impresia ca le stiu pe toate. Asta nu e bine, stiu. Si nu stiu ce sa fac.
Inainte visam mai des cu ochii deschis. Acum ma multumesc cu bucuriile de zi cu zi. Banuiesc ca se datoreaza faptului ca ma aflu intr-o colectivitate care isi repeta povestile intr-una si daca e sa vorbeasca de ceva nou, se multumeste cu barfele. Nu stiu cum sa scap. Parca m-a prins o monotonie acuta. Prostesc si debitez prostii, cum ar fi intrebarea "monotonia e o boala?". Nu mai stiu ce sa fac pentru a nu ma mai simti asa si pentru a reveni la normal. Am observat ca, mai nou la mine si din totdeauna la altii, ma/ii multumesc realitatea asa cum e.
Ma uit in jurul meu. Stiu ca nu-s extrem de inteligenta incat le pot sti pe toate. Dar cand vad cata prostie este, ma crucesc, cu toate ca nu sunt o persoana credincioasa(inafara faptului ca cred in mine). Cred ca deja e molipsitoare, avand in vedere ca tot mai multe persoane se comporta in felul asta.
Unii zic ca am prea mult timp pentru a gandi in acest fel. Poate ca e adevarat. Ar trebui sa redescopar sau chiar sa descopar vise in care pot crede. Dar ma izbesc de o bariera. Banii. Pentru ca lumea e prea materialista pentru a vedea lucrurile in felul meu sau cum obisnuiam sa le vad.
Nu ma mai pierd in detalii cum obisnuiam. Poate e bine, poate nu e.
Si in continuare simt ca ma schimb si nu stiu pana cand ma schimb, si nu stiu cum voi ajunge. Nu stiu ce va fi, nici nu mai am puterea de a anticipa.
Sunt un caz ciudat...

Sentimente

Mi-am dat seama ca ma prea fortez sa inteleg ceva ce, pana la urma nu e de inteles. Nu luam lucrurile asa cum sunt si le prea analizam. Dar uitati-ma asa noua, cum sunt acum, gata sa nu mai pun la suflet tot.
M-am decis sa-mi simplific viata. Sa iubesc si-atat. Si sa sper ca maine va fi o minune. Nu mai vreau sa imi bat capul cu ce nu merita. Pentru ca imi place sa fiu libera sa gandesc deschis. Daca intru in detalii se gaseste cate cineva sa imi zica ce fac, eu urmand sa neg, ca doar ce...
Dar iubesc tot, tot ce a fost. Mi-am dat seama ca tot analizand, ajung sa ma cert cu persoanele dragi mie. Asa ca dau inapoi, asa doar, ca sa vad cine vine sa-mi dea in cap apoi. Deja banuiesc o persoana. Dar trecand peste, mi-am dat seama ca nu e greu sa tac si sa zambesc. Si asa ca asta voi face. Pentru ca imi plac lucrurile simple si vad o simplitate nemaipomenita in micile bucurii. Asa ca termin entuziasmata aceasta postare.