Cum sa nu te superi, cand vrei sa iasa totul bine si nu iese? Cand te certi cu tine insuti, reusind intr-un final sa renunti la orgoliu pentru persoana iubita, ca apoi sa vezi ca nu ai realizat mare lucru? Ma doare, ma nelinisteste sa vad ca iubirea nu mai are putere, sau ca si-a pirdut-o azi...Azi s-a intamplat de doua ori sa imi dau seama cat de puternice sunt sentimentele mele, ca pot sa se adune si sa formeze o palma atunci cand orgoliul prostessc si gelozia incep sa imi faca gandirea sa patineze. Cand am simtit palma, m-am oprit si am zis "nu!il iubesc!". Asa am renuntat la orgoliu si la tot ce e rau...cu puterea dragostei. Dar acum ma simt slabita parca. Am luptat atat si fara indoiala as mai lupta inca odata cu aceiasi putere sau cu una mai mare...DAR OARE, MERITA? Da, merita din pdv-ul dragostei, pentru ca voi fi rasplatita, dar mai merita sa renunt asa usor? Sa uit de lucrurile rele? E de rau, am inceput sa ma indoiesc de puterea dragostei. Dar am obosit.
In paralel, maine e o zi mare din viata mea. Sfarsit de liceu, adica nu o sa mai asist la prostia si perfidia unor persoane care(nu stiu de ce) se cred superioare. Nici nu ma mai gandesc la importanta sau semnificatia zilei de maine...
In fond , totul e bine cand se termina cu bine. Ziua de azi se va termina in 2 ore si jumatate, asa ca atmosfera se va calma, va incepe o noua zi, in care lucrurile pot fi vazute altfel.
SPERANTA MOARE ULTIMA.
just me
