Incep

Incep din nou sa ma gandesc,sa ma gandesc la tot,sa ma fac ca uit cateva doar de dragul de a zambi.
Imi e dor de acele momente in care credeam in eternitate.In iubire ca o eternitate.Dar cred ca nu e posibil.
Pana acum tot a fost ca un vis frumos,dar asa trebuie sa se intample,nu?Sa cred ca pot avea tot ce imi doresc de la viata,sa ma simt minunat,sa visez cu ochii deschisi si sa nu fie cineva care sa ma trezeasca.Dar apoi rasare soarele si imi deschid ochii, trezindu-ma intr-o realitate dureroasa.
Imi e dor de noi.
Imi e dor sa cant la chitara.
Imi e dor de acele zile insorite care imi aduceau buna-dispozitie.
Si poate nu vei citi recent ce scriu eu aici, ce fel de sentimente imi etalez.Poate nu o sa intelegi.Dar stii ceva?Asa-i mai frumos, sa nu intelegi din prima, sa crezi ca ascund un mister.Vezi ce imi faci?Ma faci sa cred ca tot poate fi cum vreau eu.
Still miss you.
Si afara ninge necontenit de ore intregi.Imi place sa vad tot ca-i alb.Imi da curajul sa spun ce simt.
Sa stii ca te iubesc.
Ba nu, va iubesc pe toti.Toti cei care ati fost alaturi de mine cand am avut nevoie si nu doar atunci.
Ma regasesc in orice piesa mai nou.Orice vers imi aduce aminte de tine si de tot.Parca e o durere surda care ma seaca din ce in ce mai mult.
Ce face dorul asta din oameni.

Ooo da

Merry Christmas.De cand nu am postat a aparut iarna si mi-a racit sufletul putin.Eh,si intamplarile sunt de vina.Dar stiu ca inca te iubesc, cu toate ca as vrea sa nu ma stii atat de bine, sa nu imi stii toate sentimentele.Ooo da, acum te iubesc mai mult , ooo da acum sunt aproape de prapastie si cu cat ma apropiu mai mult realizez ce fac si nu ma pot opri.
Imi amintesc cat de bine(doar bine) imi era la tine in brate.De ai sti cat de mult imi controlezi gandirea...cat de mult imi placea sa iti aud inima batand si cat de mult imi placea sa itii ascult respiratia.Nu as putea adormi la tine in brate, stii de ce?Pentru ca momentele in care iti stau in brate sunt, mai nou, atat de rare incat vreau sa pretuiesc fiecare secunda alaturi de tine.Nu as vrea sa pierd tot ce am facut pana acum.Nu as vrea sa pierd tot ce am construit.Well, si aia e adevarat, am construit singura in inima mea, tot.Am pus in fiecare zi in care ma gandeam la tine cate o piatra de temelie la castelul din lumea mea, unde trebuia sa ne pierdem amandoi.Acolo te gaseam cand aveam nevoie de tine si nu imi era frica sa ma asculnd acolo chiar si in momentele cele mai grele.Apropo de asta, am observat ca mai nou sunt pe pilot-automat.La toate lucrurile pe care le fac, observ ca le fac degeaba daca nu esti pe aici.
Nu vreau sa ajung sa ma doara amintirea ta.
Si mai nou ma gandesc la o piesa in fiecare zi.Amintire de la Mircea Baniciu.
Am stat o clipa in loc sa ascult
Ce feamat lung se aude
Doar vantul apa scutura
Din ramurile ude

Si pasii mei fosneau usor
Pe frunzele cararii
Mergeam in noapte tremurand
De chinul asteptarii

La stanga codru-ntunecat
Gradina-n mana dreapta
Si-n fund o casa printre plopi
Iubita-n prag m-asteapta

Asa tin minte ca acum
Cand ne chemam prin soapte
Prelung departe a tipat
O pasare de noapte.

Mi se parea cand ascultam
Copacii mari din fata
Ca dusmani rai si nevazuti
Vor sa mi-o ia din brate
Si-atunci bolnav o sarutam
Pe ochii mari, pe tample
Si-n taina parca asteptam
Un rau sa mi se-ntample.

In zori de zi ne-am despartit
Cantau in sat cocosii
Iar norii de la rasarit
Pluteau in flacari rosii
Aum sunt singur si tarziu
Iubita mi-e departe
Ma arde-n suflet dorul viu
Si zilele-mi sunt moarte.
Am stat o clipa in loc sa ascult
Ce feamat lung se aude
Doar vantul apa scutura
Din ramurïle ude.
Randurile boldate sunt cele care imi ating parca inima.

Terminand entuziasmata aceasta postare,sarbatori fericite si sa le petreceti cu cine vreti voi(macar voi).