Societate

Postez de la scoala, unde mai nou imi pired timpul doar. Asta pentru ca observ ca profesorii nu ma prea baga in seama, banuiesc ca s-au saturat sa ma tot auda in ore ca fac completari. Si atat de seaca e viata, si atat de sec mi se pare tot. M-am plictisit de tot si iar am impresia ca le stiu pe toate. Asta nu e bine, stiu. Si nu stiu ce sa fac.
Inainte visam mai des cu ochii deschis. Acum ma multumesc cu bucuriile de zi cu zi. Banuiesc ca se datoreaza faptului ca ma aflu intr-o colectivitate care isi repeta povestile intr-una si daca e sa vorbeasca de ceva nou, se multumeste cu barfele. Nu stiu cum sa scap. Parca m-a prins o monotonie acuta. Prostesc si debitez prostii, cum ar fi intrebarea "monotonia e o boala?". Nu mai stiu ce sa fac pentru a nu ma mai simti asa si pentru a reveni la normal. Am observat ca, mai nou la mine si din totdeauna la altii, ma/ii multumesc realitatea asa cum e.
Ma uit in jurul meu. Stiu ca nu-s extrem de inteligenta incat le pot sti pe toate. Dar cand vad cata prostie este, ma crucesc, cu toate ca nu sunt o persoana credincioasa(inafara faptului ca cred in mine). Cred ca deja e molipsitoare, avand in vedere ca tot mai multe persoane se comporta in felul asta.
Unii zic ca am prea mult timp pentru a gandi in acest fel. Poate ca e adevarat. Ar trebui sa redescopar sau chiar sa descopar vise in care pot crede. Dar ma izbesc de o bariera. Banii. Pentru ca lumea e prea materialista pentru a vedea lucrurile in felul meu sau cum obisnuiam sa le vad.
Nu ma mai pierd in detalii cum obisnuiam. Poate e bine, poate nu e.
Si in continuare simt ca ma schimb si nu stiu pana cand ma schimb, si nu stiu cum voi ajunge. Nu stiu ce va fi, nici nu mai am puterea de a anticipa.
Sunt un caz ciudat...