Cineva m-a ajutat sa descopar ceva frumos...O piesa folk, bineinteles...De la Emeric Imre.
La noapte ne certam definitiv,
Ne despartin in mici felii de paine
Si ne uram acum fara motiv,
Sa ne-mpacam fara motive maine.
Nu-i cauza si nu e nici efect
In toata inclestarea asta mare,
Iubirea noastra toata-i un defect,
Fereasca Dumnezeu sa se repare.
Imi vine sa te-njur de Dumnezeu
Si-apoi sa-L rog pe El sa te salveze
Esti binele, precum esti raul meu,
Cea mai cumplita dintre ipoteze.
Ma calci pe nervi si ma innebunesti,
Ai sa ma faci, fierbinteo si rebelo,
Cu-aceste negre maini imparatesti
Sa-ti nimeresc gatlejul ca Othello.
Tu, am impresia, nici nu observi
Cu ce iubire te pastrez in mine,
Pe inima te port, te duc pe nervi,
M-ai prefacut in cioburi si ruine.
La tot ce-i hotarat definitiv
Nu am nici azi nimica impotriva,
Dar eu ma tem sa nu gasim motiv
Pentru o despartire relativa.
Promite-mi ca pe celalalt taram
Ne vom vedea cu niste ochi de gheata
Atata timp cat nu ne hotaram
La scurta despartire de o viata.
O da...Nici nu mai merita sa imi obosesc degetele pentru a-mi exprima sentimentele...Caci...se intensifica si se pierd excat la fel ca un val in mare...Stiu asta pentru ca am fost la mare si am vazut lupta valurilor cu malul, am vazut cum incerc cateodata degeaba...Dar nu mai conteaza...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu