Tomai am aflat ceva.Am descoperit ca cineva nu e cine se da.Foarte frumos.Dar nu pentru mine.Am uitat cum e ca cineva sa te atinga cu cuvinte.Dar mi-a fost amintit.Nu ma asteptam.Am obiceiul sa zic ca viitorul este imprevizibil dar...nici chiar asa.Adica doare.Ma doare atingerea acelor cuvinte,ma doare tonul care s-a folosit.Ma dor conexiunile care se fac dintre un subiect anume si mine.Cand eu nu am nici o treaba,cand imi vad de viata,cand vad ca viata poate sa aiba mici pete roz,atunci primesc o lovitura tare.Ciudat,mai nou doar lovituri puternice primesc.Deja oamenii isi fac un obicei.Sau nu inteleg eu bine vorbele lor.sunt unele lucruri la care ma simt.Ok,am inteles.Dar daca se continua cum naiba sa nu imi pierd cumpatul?Cum sa nu zic si eu cateva nedreptati?
Pana la urma aceste experimente ma ajuta.Ma fac mai imuna la tot.De aceea m-i se zice ca am o parte mai dura.Pot fi dura,cand trebuie,cand ma obliga circumstantele.
Dar totusi,cate fete poate avea un om?Cat de fals poate fi un om?Chestiile astea sunt bagate in seama doar cand fiecare simte pe pielea lui asta.Si e trist.
Ce as putea face in acel moment?Sa ignor tot?Sa vorbesc inapoi?Sa apelez la ironie,pana se ajunge la nesimtire?As putea sa le fac pe toate pe rand.Dar mie imi place sa inchid gura celuilalt cand se "leaga" de mine.Dar cand nu am cu ce?Atunci ce?Ma simt incoltita.Sa astept pana se termina "furtuna" si apoi sa ma gandesc la cum as putea lovi mai bine?Sa dau in punctul sensibil al fiecaruia?Nu,pentru ca atunci nu am de ce sa ma mir de lovituri.
Dar sa iau un exemplu oarecare.Nu eu.Sa generalizez.Daca un om este lovit cu cuvinte de nenumarate ori,el fiind foarte puternic dar in timpul in care a rezistat acelor greutati sa devina un om extrem de dur,nici un cuvant putand sa il faca mai sensibil.Ajunge sa nu fie acceptat de societate,ajunge sa nu iubeasca.Atunci ce ramane de facut?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu