Iar

Postez din nou,din nou ascultandu-l pe maestrul Alifantis,gasind inspiratia necesara in versurile lui si in alt blog.Parca citind acel blog mi-a venit dorinta sa ma exprim,din nou,aici.Aici,unde sunt atatea sentimente pentru tine.Si cate vor mai fi,deoarece ele persista.Si stiu ca nu voi scapa de ele prea curand.Te iubesc,asta-i cert.Dar ma intreb de ca scriu doar despre tine in acest blog.Exist si eu,exista si restul lumii.Eu sunt aici,in fata laptop-ului si nu imi pot opri gandurile care te cauta,sa speram ca te ajung.Tu esti...acolo...undeva,undeva prea departe fizic dar iti pot simti amintirea,amintirea ultimei imbratisari si a ultimei vorbe spuse.Si mai e si restul lumii,pe-aici,pe-acolo,departe sau prea aproape de noi.Lume care nu stie ce sentimente ma incearca,lume ce pare indiferenta.Ma gandesc ca pot fi si eu asa...Dar parca nu ma lasa ceva...Si ce oare poate fi?Doar felul meu,un fel specific mie.Si poate asa ma-nchid in mine si nu mia spun nimic la nimeni si vreau sa fiu doar eu cu mine,muzica,si o chitara la care pot canta ce-mi spune sufletul.Daca as putea(revin a ideea de mai sus,deja e obsesie),m-as muta la tine in brate.Acolo e DOAR BINE.Acolo pot sta si acolo ma simt implinita.Acolo nu mai e nevoie de vorbe pentru ca tu sa intelegi.Acolo,da,cu siguranta acolo m-as muta,ca de frig n-oi suferi.Doar daca s-ar putea...dar nu se poate.Doar ocazional.E si logic,de ce sa pot sa ma simt implinita toata viata?Ar fi monoton,n-as mai face nimic,dar m-as simti(repet),doar bine.Asa,mai fac ceva in orele/zilele in care nu suntem impreuna.Cum ar fi,pierd vremea postand despre tine,ideea ce ma obsedeaza.Ajungi sa fi o idee,o muza.A da,si tu imi dai inspiratie.Acum mi-am dat seama ca aceste sentimente dicteaza degetelor felul in care sa se miste.Sper ca macar iese ceva frumos,din moment ce e din suflet.
Si mai am ceva de spus.Lume-i ciudata,iar noi facem parte din ea.Cel putin eu,cu nebunia mea.Si nebunia mea esti tu.