A venit,a venit toamna...Acopera-mi inima cu ceva
Cu umbra unui copac sau mai bine,mai bine cu umbra ta...
Mă tem ca n-am să te mai vad, uneori,
Ca au să-mi creasca aripi ascutite pan' la nori,
Ca ai să te ascunzi intr-un ochi strain,
Si el o să se-nchida cu o frunza de pelin.
Si-atunci mă apropii de pietre si tac,
Iau cuvintele si le-nec în mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
ïntr-o dragoste mare....
O dragoste,aceea care o port pentru tine.Banuiesc ca sti.
Ma intreb de ce imi da Alifantis inspiratie...Poate si TU imi dai...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu